- prezúmţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. prezúmţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prezúmţiei; (presupuneri) pl. prezúmţii, art. prezúmţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
prezúmţie
Look at other dictionaries:
prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… … Dicționar Român
conjectură — CONJECTÚRĂ, conjecturi, s.f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumţie, supoziţie. – Din fr. conjecture, lat. conjectura. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumţie, supoziţie.… … Dicționar Român
ipoteză — IPOTÉZĂ, ipoteze, s.f. Presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce;… … Dicționar Român
presupunere — PRESUPÚNERE, presupuneri, s.f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziţie, ipoteză, presupus, presupoziţie. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 PRESUPÚNERE s. 1.… … Dicționar Român
obrăznicie — OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Obrăznicie ≠ bună cuviinţă… … Dicționar Român
presupus — PRESUPÚS1, presupusuri, s.n. (pop. şi fam.) Presupunere. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 PRESUPÚS2, Ă, presupuşi, se, adj. Prezumtiv. – v. presupune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
prezumpţie — PREZÚMPŢIE s.f. v. prezumţie. Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DN … Dicționar Român
prezumţios — PREZUMŢIÓS, OÁSĂ, prezumţioşi, oase, adj. (livr.) Care are o încredere exagerată în calităţile, în forţele proprii (şi dispreţuieşte ajutorul şi experienţa altora); încrezut, înfumurat. [pr.: ţi os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus… … Dicționar Român
prezumţiozitate — PREZUMŢIOZITÁTE s.f. (livr.) Înfumurare, aroganţă. [pr.: ţi o ] – Prezumţios + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 prezumţiozitáte s. f. (sil. ţi o ), g. d. art. prezumţiozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
prezumţiune — PREZUMŢIÚNE s.f. v. prezumţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
